Sari la conținut

Consiliul Europei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Nu confundați cu Consiliul European sau Consiliul Uniunii Europene.
Consiliul Europei

Palatul Europei, sediul Consiliului Europei din 1977
Abreviere
CoE
Drapelul Europei
Imnul Europei„Odă bucuriei” (orchestral)
ÎnființareTratatul de la Londra (1949)
TipRegional organizație interguvernamentală
SediuPalatul Europei, Strasbourg, Franța
Coordonate48°35′42″N 7°46′19″E ({{PAGENAME}}) / 48.59494795°N 7.77193205°E48.59494795; 7.77193205
Apartenență
Limbi oficialeEngleză, Franceză[1]
Alte limbi de lucru: Germană, Italiană, Rusă[2][3]
Secretar generalAlain Berset
Secretar general adjunctBjørn Berge
Președinte Adunarea ParlamentarăTheodoros Roussopoulos
Președinte Comitetul MiniștrilorGabrielius Landsbergis
Președinte CongresMarc Cools
Buget496.000.000 €[4]  Modificați la Wikidata
www.coe.int
Modifică date / text Consultați documentația formatului
Placă care comemorează prima sesiune a Adunării Consiliului Europei de la Universitatea din Strasbourg

Consiliul Europei (CoE; franceză Conseil de l'Europe) este o organizație internațională, interguvernamentală și regională. A luat naștere la 5 mai 1949 și reunește toate statele democratice ale Uniunii Europene precum și alte state din centrul și estul Europei. Este independent de Uniunea Europeană, și este diferit și de Consiliul European sau de Consiliul Uniunii Europene. Sediul Consiliului Europei este la Strasbourg.

Consiliul Europei are două dimensiuni: una federalistă, reprezentată de Adunarea Parlamentară, alcătuită din parlamentari proveniți din parlamentele naționale, și cealaltă, interguvernamentală, întruchipată de Comitetul Miniștrilor, alcătuit din miniștrii de externe ai statelor membre. Comitetul Miniștrilor reprezintă organismul de decizie al Consiliului Europei.[5]

România a deținut președinția Comitetului Miniștrilor al Consiliului Europei în perioada noiembrie 2005 – mai 2006.

Componența

[modificare | modificare sursă]

Consiliul Europei este compus din 46 de state membre la care se adaugă o serie de state cu statut de observator.

State membre

[modificare | modificare sursă]

     Ţările fondatoare

     Ţări care au aderat după fondare

     Candidaţi oficiali

     Foşti membri

     Observatori la Adunarea Parlamentară

     Observatori la Comitetul Miniștrilor

     Observatori la Comitetul Miniștrilor și Adunarea Parlamentară

State cu statut de observator

[modificare | modificare sursă]

*- Belarus s-a retras in 1999.

**- S-a angajat ca stat cu statut de observator, după Înțelegerea de la Lisabona (2003).

Foste state membre

[modificare | modificare sursă]
  • Federația Rusă (a aderat în 1996, s-a retras în 2022, cu câteva ore înainte să fie votată excluderea acesteia de către consiliu)

Părăsirea, suspendarea și expulzarea

[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Părăsirea Consiliului Europei

Statutul Consiliului Europei prevede suspendarea voluntară, involuntară și excluderea membrilor.[6] Articolul 8 din statut prevede că orice stat membru care a violat în mod serios articolul 3 poate fi suspendat din drepturile sale reprezentative și că Comitetul de Miniștrii poate cere retragerea acestui membru conform prevederilor articolului 7. Statutul nu definește la ce se referă prin "violare serioasă".[6] Conform Articolului 8 din statut, dacă statul membru nu respectă cererea de părăsire a Consiliului, Comitetul poate pune capăt statutului său de membru, consultându-se cu Adunarea Parlamentară.[6]

Consiliul a suspendat în trecut Regatul Greciei în 1967, după Lovitura de stat din 21 aprilie și venirea la putere a Regimului Colonelilor. Grecia a acceptat retragerea din Consiliu.[6] Aceasta se va reîntoarce în consiliu abia în 1974.[7]

Suspendarea și excluderea Rusiei

[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Rusia în Consiliul Europei

Federația Rusă a devenit un membru al Consiliului la 28 februarie 1996. În 2014, după anexarea Crimeii și susținerea forțelor separatiste din Ucraina, Consiliul a suspendat dreptul de vot al Rusiei în Adunarea Parlamentară.[8] În retaliere, Rusia a început să boicoteze Adunarea în 2016, iar din 2017 a început să nu mai plătească taxa anuală atribuită fiecărui membru (în cazul ei, de 32,6 milioane de euro, în jur de 7% din bugetul Consiliului de la aca dată).[9][8][10] Refuzul plății taxei de participare de către Rusia a coincis cu refuzul plății taxei de către Republica Turcia, ca urmare a controversei privindu-l pe judecătorul turc Murat Arslan. Lipsa fondurilor primite anterior din partea acestor două țări a adus Consiliul într-o perioadă de dificultate financiară[11]

Rusia a considerat că suspendarea sa nu a fost una corectă, cerându-și dreptul de vot înapoi.[12] Aceasta chiar a amenințat că va părăsi Consiliul, în cazul în care drepturile sale nu îi vor fi restituite până la alegerea unui nou Secretar General.[8] Secretarul de la acel moment, Thorbjørn Jagland, a organizat un comitet pentru a găsi o soluție de compromis cu Rusia la începutul lui 2018, acțiune criticată de unii membrii ai Consiliului ori de unii academicieni ca fiind cedarea în fața presiunii rusești, în special dacă activitatea comitetului ar rezulta în reinstituirea dreptului de vot.[11][12][13] În iunie 2019, Adunarea Parlamentară a votat cu un scrutin de două treimi în favoarea înapoierii dreptului de vot Rusiei (118 voturi pentru, 62 împotrivă, 10 abțineri). Recuperarea dreptului de vot a Rusiei în 2019 a dus la reînceperea plății taxei de participare, cu doar o lună înainte ca Rusia să fi ajuns la termenul de doi ani acordat fiecărui stat pentru a-și plăti datoriile sub sancțiunea excluderii.[8][9] Cele 62 de voturi împotrivă proveneau din partea Ucrainei, statelor baltice, și a altor state postsovietice, care au susținut că reintegrarea Rusiei în Consiliu echivalează cu acceptarea acțiunilor sale malevolente.[8] Printre susținătorii reintegrării Rusiei s-au numărat Republica Franceză și Republica Federală Germania,[14] care au susținut că abținerea de la înapoierea dreptului de vot Rusiei și, implicit, continuarea refuzului de a plăti taxa de participare în Consiliu, ar duce la excluderea inevitabilă a Rusiei din organizație, ceea ce ar reprezenta pierderea accesului cetățenilor ruși la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.[8]

La 3 martie 2022, după ce Rusia a invadat Ucrainei, Consiliul a suspendat Rusia pentru violarea statutului organizației și pentru încălcarea Convenției Europene a Drepturilor Omului. Suspendarea a blocat Rusia din a participa în Comitetul de Miniștrii, Adunarea Parlamentară, și în Consiliul Statelor Mării Baltice, dar a menținut obligația Rusiei de a respecta și urma Convenția.[14][15][16]

Secretari generali

[modificare | modificare sursă]
Nume Perioadă Țara de origine
Jacques Camille Paris 1949–1953 Franţa Franța
Léon Marchal 1953–1956 Franţa Franța
Lodovico Benvenuti 1957–1964 Italia Italia
Peter Smithers 1964–1969 Regatul Unit Regatul Unit
Lujo Tončić-Sorinj 1969–1974 Austria Austria
Georg Kahn-Ackermann 1974–1979 Germania Germania
Franz Karasek 1979–1984 Austria Austria
Marcelino Oreja Aguirre 1984–1989 Spania Spania
Catherine Lalumière 1989–1994 Franţa Franța
Daniel Tarschys 1994–1999 Suedia Suedia
Walter Schwimmer 1999–2004 Austria Austria
Terry Davis 2004–2009 Regatul Unit Regatul Unit
Thorbjørn Jagland 2009–2019 Norvegia Norvegia
Marija Pejčinović Burić 2019–2024 Croaţia Croația
Alain Berset 2024- Elveţia Elveția

Obiective

[modificare | modificare sursă]

Vezi și

[modificare | modificare sursă]
Portal icon Portal Europa

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ „No”. assembly.coe.int. Accesat în . 
  2. ^ „Did you know?”. Accesat în . English and French are the official languages of the Council of Europe. German, Italian and Russian are used as working languages. 
  3. ^ „Resolution 2208 (2018): Modification of the Assembly's Rules of Procedure: the impact of the budgetary crisis on the list of working languages of the Assembly”. Accesat în . The draconian reduction in the Assembly's budget for 2018 and 2019, a consequence of Turkey's decision to revert to its initial status of ordinary contributor to the Council of Europe budget, calls for drastic measures. ... In this context, the Assembly refers to the clear position it adopted, notably in Resolution 2058 (2015) on the allocation of seats in the Parliamentary Assembly with respect to Turkey, making the introduction of Turkish as a working language of the Assembly strictly conditional upon the Committee of Ministers' decision to approve Turkey's request to become a major contributor to the Council of Europe's budget and to allocate the corresponding funds to the Assembly. 
  4. ^ https://www.coe.int/fr/web/about-us/budget  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  5. ^ „Home”. Committee of Ministers. 
  6. ^ a b c d Kanstantsin Dzehtsiarou & Donal K. Coffey, Suspension and expulsion of members of the Council of Europe: difficult decisions in troubled times, International & Comparative Law Quarterly, Vol. 68, Issue 2 (2019).
  7. ^ Vasilopoulou, Sofia. (2018) The party politics of Euroscepticism in times of crisis: The case of Greece. Politics, 38. DOI: 10.1177/0263395718770599
  8. ^ a b c d e f Steven Erlanger, Council of Europe Restores Russia's Voting Rights, New York Times (25 June 2019).
  9. ^ a b Weise, Zia (). „Council of Europe restores Russia's voting rights”. POLITICO. Accesat în . 
  10. ^ Russia cancels payment to Council of Europe after claiming its delegates are being persecuted over Crimea, The Independent. 30 June 2017
  11. ^ a b „Russia withholds payments to the Council of Europe”. Deutsche Welle (în engleză). Accesat în . 
  12. ^ a b Buckley, Neil (). „Russia tests Council of Europe in push to regain vote”. Financial Times. Arhivat din originalNecesită abonament cu plată la . 
  13. ^ „A Classic Dilemma: Russia's Threat to Withdraw from the Council of Europe”. Heinrich Böll Stiftung European Union (în engleză). Accesat în . 
  14. ^ a b Steven Erlanger, The Council of Europe suspends Russia for its attack on Ukraine., New York Times (3 March 2022).
  15. ^ Pooja Mehta, Russia withdraws from Council of Europe, JURIST (12 March 2022).
  16. ^ „Council of Europe suspends Russia's rights of representation”. COE. . Accesat în . 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Consiliul_Europei&oldid=16956785