Limba lituaniană

Clasificare
Limba lituaniană lietuvių kalba
Pronunție	[lʲɪɛˈtʊvʲuː kɐɫˈbɐ]
Vorbită în	Lituania Letonia Polonia Belarus Uniunea Europeană
Regiuni	Europa de Nord: Regiunea Baltică
Număr de vorbitori	4.000.000
Sistem de scriere	Alfabet latin
Tipologie lingvistică	predominant SVO, flexionară
Indo-Europene Baltice Baltice de Est Limba lituaniană
Statut oficial și codificare
Limbă oficială în	Lituania, UE
Organ de reglementare	Comisia de Stat pentru Limba Lituaniană[*]
ISO 639-1	lt
ISO 639-2	lit
ISO 639-3 (cel mai răspândit dialect)	lit
SIL	LIT
Extras
Declarația Universală a Drepturilor Omului - Articolul 1 Visi žmonės gimsta laisvi ir lygūs orumui ir teisėms. Jie yra apdovanoti protu ir sąžine ir turėtų veikti vienas kito atžvilgiu brolybės dvasia.
Răspândire în lume

Puteți vizita Wikipedia în Limba lituaniană.
Această pagină poate conține caractere Unicode
Modifică date / text

Limba lituaniană (în lituaniană lietuvių kalba [lʲiət̪ˈuvʲuː kɐɫ̪ˈbɐ]) este o limbă vorbită majoritar în Lituania și în părți ale Kaliningradului și ale Poloniei. Este o limbă baltică de est din ramura baltică a limbilor indo-europene. Este limba oficială a Lituaniei și una dintre limbile oficiale ale UE. Sunt aproximativ 2,8 milioane de vorbitori nativi în Lituania^[1] și aproximativ 1 milion de vorbitori în alte părți ale lumii. Aproximativ o jumătate de milion de locuitori ai Lituaniei de origine non-lituaniană o vorbesc zilnic ca a doua limbă.

Limba lituaniană este strâns legată de limba letonă, deși cele două nu sunt inteligibile între ele. Limba lituaniană este scrisă în alfabetul latin. În anumite privințe, unii lingviști o consideră cea mai conservatoare dintre limbile indo-europene existente, păstrând trăsături ale proto-indo-europenei care au dispărut în urma evoluției din alte limbi descendente.^[2]^[3]^[4]

Istoric

Dintre limbile indo-europene, lituaniana este conservatoare în ceea ce privește gramatica și fonologia sa, păstrând caracteristici arhaice care se mai regăsesc doar în limbi vechi precum sanscrita^[5] (în special forma sa timpurie, sanscrita vedică) sau greaca veche. Astfel, lituaniana este o sursă importantă pentru reconstrucția limbii proto-indo-europene, în ciuda atestării sale târzii (primele texte datează doar din jurul anului 1500 d.Hr., în timp ce greaca veche a fost scrisă pentru prima dată cu aproximativ trei mii de ani mai devreme, în jurul anului 1450 î.Hr.).^[3]

Conform hidronimelor de origine baltică, limbile baltice erau vorbite într-o zonă extinsă la est de Marea Baltică, iar în jurul anului 1000 î.Hr. aceasta erau formate din două unități lingvistice: de vest și de est.^[6] Conform cercetărilor glotocronologice, limbile baltice orientale s-au despărțit de cele baltice occidentale între c. 400 î.Hr. și c. 600 î.Hr.^[7]^[8] Geograful grec Ptolemeu scrisese deja despre două triburi/națiuni baltice, Galindai (Γαλίνδαι) și Sudinoi (Σουδινοί), în secolul al II-lea d.Hr.^[9]^[10] Lituaniana provine din subgrupul baltic de est și a rămas aproape neschimbată până în c. 1 d.Hr., însă în c. 500 d.Hr., limba părții de nord a popoarelor baltice de est a fost influențată de limbile finice, ceea ce a dus la apariția unor modificări ale limbii popoarelor baltice de sud (latgaliana, care s-a transformat în letonă, și curoniana, semigaliana și selonana, dispărute).^[6] Limba popoarelor baltice de sud a fost mai puțin influențată de acest proces și și-a păstrat multe dintre caracteristicile sale mai vechi, care formează astăzi lituaniana.^[6]

Fonologie

Consoane

Consoanele lithuaniane
		Labiale		Dentale		Alveolare		Palatale	Velare
		tare	moale	tare	moale	tare	moale	Palatale	tare	moale
Nazale		[m]	[mʲ]	[n̪]	[n̪ʲ]
Oclusive	surdă	[p]	[pʲ]	[t̪]	[t̪ʲ]				[k]	[kʲ]
Oclusive	sonoră	[b]	[bʲ]	[d̪]	[d̪ʲ]				[ɡ]	[ɡʲ]
Africate	surdă			[t̪͡s̪]	[t̪͡s̪ʲ]	[t͡ʃ]	[t͡ɕ]
Africate	sonoră			[d̪͡z̪]	[d̪͡z̪ʲ]	[d͡ʒ]	[d͡ʑ]
Fricative	surdă	([f])	([fʲ])	[s̪]	[s̪ʲ]	[ʃ]	[ɕ]		([x])	([xʲ])
Fricative	sonoră	[v]	[vʲ]	[z̪]	[z̪ʲ]	[ʒ]	[ʑ]	[j]	([ɣ])	([ɣʲ])
Sonante		[v]	[vʲ]	[ɫ̪]			[lʲ]	[j]
Vibrante						[r]	[rʲ]

Vocale

Vocalele lithuaniane
	Anterioare		Centrale		Posterioare
Închise	[iː]	[ɪ]			[ʊ]	[uː]
Mijlocii	[eː]	[ɛ], ([e])			([ɔ])	[oː]
Deschise	[æː]		[ɐ]	[ä], [aː]

Alfabet

Alfabetul limbii lituaniene este următorul:

Aa [ɐ], [äː]
Ąą [äː]
Bb [b]
Cc [t̪͡s̪]
Čč [t͡ʃ]
Dd [d̪]
Ee [ʲɛ], [ʲɛː], [ʲæ:]
Ęę [ʲɛː], [ʲæ:]
Ėė [ʲe:]
Ff [f]
Gg [g]
Hh [ɣ]
Ii [ʲɪ], [ʲ] între o consoană și una dintre aceste vocale: a, ą, o, u, ų, ū. de exemplu: smėlio [ˈsʲmʲeːlʲoː] 'nisipului'
Įį [ʲiː]
Yy [ʲiː]
Jj [j]
Kk [k]
Ll [ɫ], [lʲ]
Mm [m]
Nn [n̪]
Oo [ɔ], [o:]
Pp [p]
Rr [r]
Ss [s̪]
Šš [ʃ]
Tt [t̪]
Uu [u]
Ųų [uː]
Ūū [u:]
Vv [v]
Zz [z̪]
Žž [ʒ]

Gramatică

Substantive

Declinare

Verbe

Adjective

Declinare

Prepoziții

Note

^ Rodiklių duomenų bazė. „Oficialiosios statistikos portalas”. osp.stat.gov.lt (în lituaniană).
^ Zinkevičius, Z. (1993). Rytų Lietuva praeityje ir dabar [Eastern Lithuania in the Past and Now] (în lituaniană). Vilnius: Mokslo ir enciklopedijų leidykla. p. 9. ISBN 5-420-01085-2. ...linguist generally accepted that Lithuanian is the most archaic among living Indo-European languages...
^ ^a ^b „Lithuanian Language”. Encyclopedia Britannica.
^ Bonifacas, Stundžia (20 noiembrie 2021). „How did Vytautas the Great speak and would we manage to have a conversation with VI century Lithuanians?”. 15min. Accesat în 20 noiembrie 2021.
^ Smalstieg, William (1982). „The Origin of the Lithuanian Language”. Lituanus. 28 (1). Accesat în 7 august 2016 – via lituanus.org.
^ ^a ^b ^c ^d Zinkevičius, Zigmas. „Lietuvių kalbos kilmė” [The Origin of the Lithuanian Language]. Visuotinė lietuvių enciklopedija (în lituaniană). Accesat în 21 ianuarie 2023.
^ Girdenis, Aleksas; Mažiulis, Vytautas (1994). „Baltų kalbų divergencinė chronologija”. Baltistica (în lituaniană). 27 (2): 10. doi:10.15388/baltistica.27.2.204 .
^ Novotná, Petra; Blažek, Václav (2007). „Glottochronology and Its Application on the Balto-Slavic Languages”. Baltistica. 42 (3): 208–209. doi:10.15388/baltistica.42.3.1178 .
^ Patackas, Algirdas. „Apie galindus, baltų gentį, ir jų kelionę į vakarus, pasaulio pakraštį (nuotraukos)”. lrytas.lt (în lituaniană). Accesat în 22 ianuarie 2023.
^ „Baltų kalbos ir tautos”. Aidai.eu (în lituaniană). Accesat în 22 ianuarie 2023.

Lectură suplimentară

Bakšienė, Rima; Čepaitienė, Agnė; Jaroslavienė, Jurgita; Urbanavičienė, Jolita, Standard Lithuanian, pp. 1–31, doi:10.1017/S0025100323000105

[1] Rodiklių duomenų bazė. „Oficialiosios statistikos portalas”. osp.stat.gov.lt (în lituaniană).

[zinkevicius-2] Zinkevičius, Z. (1993). Rytų Lietuva praeityje ir dabar [Eastern Lithuania in the Past and Now] (în lituaniană). Vilnius: Mokslo ir enciklopedijų leidykla. p. 9. ISBN 5-420-01085-2. ...linguist generally accepted that Lithuanian is the most archaic among living Indo-European languages...

[Britannica2-3] „Lithuanian Language”. Encyclopedia Britannica.

[4] Bonifacas, Stundžia (20 noiembrie 2021). „How did Vytautas the Great speak and would we manage to have a conversation with VI century Lithuanians?”. 15min. Accesat în 20 noiembrie 2021.

[Smalstieg_19822-5] Smalstieg, William (1982). „The Origin of the Lithuanian Language”. Lituanus. 28 (1). Accesat în 7 august 2016 – via lituanus.org.

[OriginVle-6] Zinkevičius, Zigmas. „Lietuvių kalbos kilmė” [The Origin of the Lithuanian Language]. Visuotinė lietuvių enciklopedija (în lituaniană). Accesat în 21 ianuarie 2023.

[7] Girdenis, Aleksas; Mažiulis, Vytautas (1994). „Baltų kalbų divergencinė chronologija”. Baltistica (în lituaniană). 27 (2): 10. doi:10.15388/baltistica.27.2.204 .

[8] Novotná, Petra; Blažek, Václav (2007). „Glottochronology and Its Application on the Balto-Slavic Languages”. Baltistica. 42 (3): 208–209. doi:10.15388/baltistica.42.3.1178 .

[9] Patackas, Algirdas. „Apie galindus, baltų gentį, ir jų kelionę į vakarus, pasaulio pakraštį (nuotraukos)”. lrytas.lt (în lituaniană). Accesat în 22 ianuarie 2023.

[10] „Baltų kalbos ir tautos”. Aidai.eu (în lituaniană). Accesat în 22 ianuarie 2023.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]

[10]

v d m Limbi indo-europene
Limbi indo-iraniene	assameză • avestică • bactriană • beluciană • bengaleză • kașmiriană • dari • hindi • gujarati • kuci • kurdă • maithili • malvi • marathi • nepaleză • oriană • osețiană • pali • pamiriană • paștună • persană • punjabă • romani • saka • sanscrită • sarmată • scițiană • sindhi • singaleză • șumaști • tadjică • urdu • zazaki
Limbi italice	aragoneză • araneză • aromână (macedoromână) • asturiană • catalană (valenciană) • corsicană (galureză) • dalmată • fala • faliscă • franceză • friulană • galiciană • istroromână • italiană • ladină • ladino (iudeo-spaniolă) • latină • meglenoromână • mirandeză • neapolitană • occitană • oscă • piemonteză • portugheză • retoromană • română • sardă (campidaneză, logudoreză) • sasareză • siciliană • spaniolă • umbriană • valonă • venetă
Limbi slave	belarusă • bosniacă • bulgară • cașubiană • cehă • cnaanică • croată • interslavă • macedoneană • muntenegreană • polabă • poloneză • pomeraniană • rusă • sârbă • sileziană • slavă veche • slavonă • slovacă • slovenă (limba prekmură, limba resiană) • slovinciană • sorabă de jos • sorabă de sus • ucraineană
Limbi baltice	curoniană • jatviană • seloniană • zemgaliană • letonă • lituaniană • prusacă veche
Limbi celtice	bretonă • celtiberică • cornică • cumbrică • galațiană • galeză • galică • irlandeză • lepontină • manx • norică • pictică • scoțiană
Limbi germanice	afrikaans • burgundă • daneză • engleză • engleză veche (anglosaxonă) • feroeză • frizonă • gepidă • germană • luxemburgheză• gotă • gotă crimeană • idiș • islandeză • longobardă • nordică veche • norvegiană (nynorsk, bokmål) • neerlandeză • saxonă veche • suedeză • vandalică
Limbi anatoliene	cariană • hitită • liciană • lidiană • luviană • miliană • palaică • pisidiană • sidetică
Altele	albaneză • armeană • greacă nouă • greacă veche • limbile toharice
Categorisire incertă	dacă • frigiană • iliră • macedoneană veche • tracă
Cu text cursiv sunt marcate limbile dispărute.